Ce faci cand simti ca totul se destrama , ca te prabusesti intr-o rapa adanca fara sa stii daca vei cadea in picioare sau nu ? Incerc sa gandesc pozitiv , sa sper ca totul se va rezolva si ca intr-un final voi avea parte de linistea la care tanjesc de ceva timp incoace. Stiu ca nu poate fi totul roz , pace si armonie si ca nu e totul asa de usor cum pare. Dar mi-as dori sa nu trebuiasca sa infrunt toate astea acum , sa nu ma gandesc cu frica ce se va intampla maine, peste o luna sau un an . Viata nu are cum sa fie usoara; de asta suntem toti constienti intr-o mare sau mica masura , chiar daca nu constientizam acum .
      Pe mine viata m-a dezamagit constant , dar totusi ii multumesc Celui de Sus pentru simplul fapt ca imi da in fiecare dimineata o noua sansa la viata si putere sa lupt. Am fost invatata sa nu consider totul de-a gata sau ca mi se cuvine tot , ci sa muncesc sa am parte de tot ce imi doresc. Asta voi face si in continuare , voi lupta sa le demonstrez celor care m-au calcat in picioare , ca nu sunt fraiera nimanui si ca intr-un fel sau altul , roata se intoarce.  M-am saturat sa fiu mereu persoana  buna , sa las de la mine si sa fiu luata de fraiera . Probabil ca la un momentdat va trece si mahnirea din sufletul meu , iar persoanele care m-au calcat in picioare imi vor cere ajutorul si atunci va fi momentul meu sa ridic senina din umeri si sa le intorc spatele.
Si cel mai tare ma doare ca in acest amalgam de rautati si certuri si interese ascunse , a cazut la mijloc persoana cea mai importanta din viata mea, care chiar nu merita asta .....

Stii cum e sa iubesti pe cineva mai mult decat  te iubesti pe tine? Sa adormi cu gandul la acea persoana si sa te trezeszti cu ea in gand de dimineata? Sa iti savurezi cafeaua dorindu-ti sa fie langa tine ?
Stii cum e ca cineva sa iti umple sufletul de fericire si asta sa se vada pe chipul tau ? Si sa nu fii orb, sa ii vezi defectele si sa le iubesti pana si pe ele ? Sa-i multumesti lui Dumnezeu in fiecare seara pentru ca l-a trimis in viata ta . Stii cum e cand iti proomiti tie ca te schimbi si te dezamagesti in fiecare zi ? Cand iti ruleaza filmele in cap mai rau ca la cinema si cand faci scenarii negre , desi nu ai motive?
Cand esti atat de dezamagit de persoana ta , fizic si psihic incat te intrebi de ce te-a ales el tocmai pe tine si nu ceva mai bun ? Cand la ora asta tarzie ...aproape de rasarit stau si scriu aceste randuri , implorandu-ma sa imi revin si stergandu-mi din cand in cand lacrimile de pe obraz , in loc sa am acel zambet de fericire pe fata. Sunt fericita . Fericita cum nu am fost niciodata si cum nu credeam vreodata ca este posibil. Dar constientizez ca repet aceeasi greseala, ca am incredere in el si in sentimentele lui , dar ca nu pot avea in celelalte persoane . Si stiu de unde vine incertitudinea asta, gandurile intunecate , banuieli nefondate si toate scenariile aiurea ... Si regret ca am ajuns in zona asta intunecata  de unde am senzatia ca nu pot sa scap si simt ca ma sufoc... Si trag aer in piept. Nu vreau sa il pierd....nu pot ... nu pot pierde jumatate din mine, pentru ca e prima oara cand simt  ca cineva ma completeaza si ca a fost ceva divin sa-l intalnesc....
Doamne da-mi putere sa scap din infernul asta de ganduri negre si sa nu il mai sufoc cu intrebari fara rost si istericale de gelozie , pentru ca stiu ca nu am de ce( dar totusi o fac in continuare) .Da-mi putere sa ma abtin si sa am incredere in mine.  Pentru ca e un om minunat care ma iubeste si care merita partea cea mai frumoasa a mea......