DEsi stiam atatea despre el, nu am putut sa ma abtin sa nu mi-l doresc pentru mine. Parea o provocare dulce si sincer..nu imi pasa ,doar vroiam sa trec peste acea durere ingrozitoare..sa nu ma mai gandesc la cel ce mi-a alungat fericirea pe care trebuia sa o imbratisez iarna aceea.
Durerea a trecut si in locul ei s-a reinstalat iubirea..nu acea iubire care a evadat..un alt fel de iubire. Pentru ca vorbesc de cel a carui voce ma calmeaza cand toate cad pe mine , asta pentru ca am fost obisnuita sa am incredere in el, dar si pentru ca mi-a fost alaturi de fiecare data ca un inger intr-o forma draguta care imi sterga adesea lacrimile.
Sau poate e pentru ca el nu a stiut sa se apropie de mine si sa ma faca sa zic " i've got a boyfriend and i think i love him"; nu! asta nu s-a intamplat desi imi doream cu ardoare sa pot spune asta si de fiecare data cand ma intreba o persoana cine e prietenul meu, sa nu rada sau sa se uite cu acea parere de rau la mine ca si cum merit ceva mai bun. Nici nu stiu de cate ori am auzit fraza : " meriti ceva mai bun, defapt oricine e mai bun" si ma suparam de fiecare data pe acea persoana care o rostea, caci in sufletul meu nu credeam asta si eram convinsa ca el e cel potrivit pentru mine.Cel putin in acea vreme . Si dupa atata timp am realizat ca am fost singura intr-o relatie si am incercat sa iubesc pentru doi..dar nu am avut atata fortza si am distrus si ce simteam eu .
Totusi nu ma pot rupe de relatia asta bolnavicioasa, de care sunt constienta ca imi face atat de mult rau . Parca imi place sa ma chinui singura si sa ma automolestez psihic . Zilnic am cate o stare din ce in ce mai aiurea din care scap cu greu ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu